Este adevarat ca la noi s-au precipitat multe si marunte, de la ramanerea mea acasa in somaj si pana la scoala fetii, aparitia de 4 pisoi frumosi dintre care 2 si-au gasit un camin nou unde sa faca giumbuslucuri, lectii de pian - cum spuneam muuuulte-multe.
In ce priveste sera, s-au mai intamplat urmatoarele:
- primul cules de rosii (cam 17 kg coapte bine) din care a rezultat un suc minunat (asezonat cu sare, dafin, coriandru si putin cimbru);
- al doilea cules de rosii, pe la vreo 10 kg care au mers la amestec cu capia si apoi s-au transformat intr-un suc gros (bine, am pus si niste miere poliflora, pentru aroma :) );
- dupa salate repetate si venit parinti pofticiosi - plecat parinti pofticiosi cu rosii de la copii, am ajuns sa tai rosiile fara copil viguros crescut aproape de pamant iar acolo unde am avut acest copil - pus cu cana "pishalau" de gaina (asa am auzit eu la Brebu de Prahova, acum vreo 25 de ani la fiecare rosie ramasa.
- am inceput sa inchid complet sera pe noapte, azi am cules primele 10 kg de gogonele mari si frumoase si s-au dus la ai mei.
- foarte repede s-a intamplat sa reapara mana, doar pe cateva din marmande, aia e, le mai raresc din frunze si aerisesc pana spre noapte toooata ziua.
- cherry-urile Ydill au si acum rosii (la 2 m jumatate), care sunt dulci - o bunatate atunci cand sunt coapte si mai presus e si copilul de jos, lasat in ideea ca le-oi taia eu (doar ca nu ma indur).
- am descoperit ca mai am un soi de rosii cu coaja subtire, usor violacee si extrem de subtire, care se topesc in gura (Camelia draga, poate iti mai faci la anu' pomana cu 10 seminte).
Asta a fost pe scurt :) , pe lung voi desfasura ceea ce este acum in sera, taierea de rosii tulpinile principale si lasat copilul s-a intamplat prin august 29-30. Ultimele tulpini vechi au fost taiate acum 2 zile la F1 si au ramas inca in picioare Ydill.
Am pus la pastrat seminte, din prima sau primele 2 rosii de la ciorchinii de la Cluj (inima de bou si cherry mai maricele), Ydill mai am si o sa ma orientez catre alte soiuri, nu hibrizi - n-au nici un gust!
Si asa ca sa nu creada nimeni ca v-am uitat, am de dat seminte de pepene, salvie si rosii. Promise deja, pe Facebook. O sa pun serie de poze, textele mai apoi.
Gradina frumoasa sa aveti!
marți, 30 septembrie 2014
vineri, 11 iulie 2014
Rosii - carnirea sau taierea varfului de crestere - soi de Cherry de pe langa Cluj
In capitolele de carnire, din cauza materialului destul de bogat si a diferentelor de crestere sau comportament diferit, am scris despre:
1. Soiul Marmande - timpuriu nedeterminat, rosii mari si care trebuie asteptate la coacere.
2. Soi hibrid Alvaro F1 - nedeterminat, cu fructe medii dar mai frumos rotunde, nu se pot pastra seminte caci nu mai rodesc la fel, in schimb au rezistenta crescuta la boli si daunatori. La noi nu au facut MANA deloc!
3. De la o colega care isi imparte drumul de week-end la gradina de la tara, de la Stoiana (in jud. Cluj) am primit un gen de Cherry, la mine au crescut nedeterminat de tot (peste 1,8 m inaltime si deja s-au indoit pe sub acoperisul de la sera). Nu stiu exact soiul, dar din cate am inteles ar fi adus acum niste ani din SUA si pastrat de la un an la altul. Au iesit rasaduri extraordinar de multe, foarte sanatoase! De ce le-am carnit? Pentru ca au (identic rosiilor Alvaro F1) 5 etaje de fructe legate, frumusele foc, fara pierderi de flori iar etajul 6 (pe alocuri 7!) este cu flori deschisa complet, care incep deja sa lege; pentru ca sunt in aceeasi sera, pe randul din dreapta, cu soiul Marmande care acum a inceput sa aiba puncte de mana - ma rog, le-am vazut si am taiat frunzele; pentru ca deja incep caldurile si se pot imbolnavi de la vecinatati iar rosiile de mai jos nu au parguit, nici macar primul ciorchine. Probabil sunt un soi mai tardiv sau cu coacere cat de cat medie, dar fata de rosiile timpurii de pe mijloc, am o intarziere de cel putin 3 saptamani la coacere (aproximativ) si ar trebui sa inceapa sa isi schimbe culoarea.
Identic, pentru a pastra frunze de fotosinteza, peste ciorchinele 6 (sau 7) am lasat 2 frunze si am taiat varful.
Si ele au aratat atac de mana, 2-3 pete pe 2-3 frunze, in spate, acolo unde usa nu sta prea des deschisa pe toata inaltimea (putin mai incolo am 2 ladite de compost. se strange multa musca uneori si parca nu vreau muste in sera, aduc boli!) iar in partea de jos am avut proasta inspiratie sa pun fasolica. Nu voi mai pune ever in sera fasolica! Sau mazare! Pot incepe mana prin frunzis foarte dens si mentin o stare de umezeala joasa perfecta pentru dezvoltarea de tot felul de minuni.
Buuun, am si semne usoare de lipsa de fosfor si potasiu, ca si la celelalte rosii (Marmande si Alvaro F1), dar in rest sa-u prezentat impecabil, multumesc Camelia!
Cateva urme de ucaciune care arata cam asa:
Deci? Am reusit sa fiu suficient de explicitaapropos de ceea ce am taiat, carnirea de fapt, alaturi de motivele care mi-au impus asta? Astept vesti :)
1. Soiul Marmande - timpuriu nedeterminat, rosii mari si care trebuie asteptate la coacere.
2. Soi hibrid Alvaro F1 - nedeterminat, cu fructe medii dar mai frumos rotunde, nu se pot pastra seminte caci nu mai rodesc la fel, in schimb au rezistenta crescuta la boli si daunatori. La noi nu au facut MANA deloc!
3. De la o colega care isi imparte drumul de week-end la gradina de la tara, de la Stoiana (in jud. Cluj) am primit un gen de Cherry, la mine au crescut nedeterminat de tot (peste 1,8 m inaltime si deja s-au indoit pe sub acoperisul de la sera). Nu stiu exact soiul, dar din cate am inteles ar fi adus acum niste ani din SUA si pastrat de la un an la altul. Au iesit rasaduri extraordinar de multe, foarte sanatoase! De ce le-am carnit? Pentru ca au (identic rosiilor Alvaro F1) 5 etaje de fructe legate, frumusele foc, fara pierderi de flori iar etajul 6 (pe alocuri 7!) este cu flori deschisa complet, care incep deja sa lege; pentru ca sunt in aceeasi sera, pe randul din dreapta, cu soiul Marmande care acum a inceput sa aiba puncte de mana - ma rog, le-am vazut si am taiat frunzele; pentru ca deja incep caldurile si se pot imbolnavi de la vecinatati iar rosiile de mai jos nu au parguit, nici macar primul ciorchine. Probabil sunt un soi mai tardiv sau cu coacere cat de cat medie, dar fata de rosiile timpurii de pe mijloc, am o intarziere de cel putin 3 saptamani la coacere (aproximativ) si ar trebui sa inceapa sa isi schimbe culoarea.
Identic, pentru a pastra frunze de fotosinteza, peste ciorchinele 6 (sau 7) am lasat 2 frunze si am taiat varful.
Si ele au aratat atac de mana, 2-3 pete pe 2-3 frunze, in spate, acolo unde usa nu sta prea des deschisa pe toata inaltimea (putin mai incolo am 2 ladite de compost. se strange multa musca uneori si parca nu vreau muste in sera, aduc boli!) iar in partea de jos am avut proasta inspiratie sa pun fasolica. Nu voi mai pune ever in sera fasolica! Sau mazare! Pot incepe mana prin frunzis foarte dens si mentin o stare de umezeala joasa perfecta pentru dezvoltarea de tot felul de minuni.
Buuun, am si semne usoare de lipsa de fosfor si potasiu, ca si la celelalte rosii (Marmande si Alvaro F1), dar in rest sa-u prezentat impecabil, multumesc Camelia!
Cateva urme de ucaciune care arata cam asa:
Deci? Am reusit sa fiu suficient de explicitaapropos de ceea ce am taiat, carnirea de fapt, alaturi de motivele care mi-au impus asta? Astept vesti :)
Rosii - carnirea sau taierea varfului de crestere - soiul hibrid Alvaro F1
Am ajuns si in faza de carnire, ca atare a trebuit sa citesc si sa
urmaresc cu atentie cam care e starea de sanatate a rosiilor.
S-ar prezenta asa:
1. Despre carnirea la soiul Marmande am scris AICI. Continui cu:
2. Soiul Alvaro F1 este pe toata latura stanga, pus in 2 transe. Carnirea a fost necesara pentru primele rosii, mai in spate, carora le-am urmarit evolutia si o eventuala nereusita. Cum n-a fost vorba sa nu se prinda, dupa o buna inradacinare si 2 randuri de flori - a urmat plantarea celui de-al doilea rand de rosii, in continuare spre casa, in linie. Ca atare acestea ultimele sadite vor suferi taierea de varf mai tarziu. Ce am remarcat a fost ca pe alocuri am avut cateva frunze (2-3 bucati) cu o usoara uscaciune ici-colo dar si o aglomerare de fasolica pastaie, culeasa insa in faza aceea de "fideluta" care insa arunca pe alocuri cate un varf cu care sa se prinda de rosii. Nu mi-a placut ce a iesit cu fasolica deoarece s-a format tufa abundenta joasa, cu o tija amarata, iar varful chiar daca l-am tras usor in jos pe pamant tot nu a ramas pe loc. Cateva din frunze incepusera sa se ingalbeneasca si mi s-a facut teama ca exista riscul din nou sa se strice rosiile:
Ca si inaltime, Alvaro F1 au ajuns la aproape 1,8 m, cu 5 etaje legate si cam fara pierderi din legarea defectuoasa a florilor, destul de egale ca marime si care acum incep sa parguiasca. Al 6-lea etaj ma depaseste pe mine la inaltime (am cam 1,63 m) si este de floare deschisa aproape pana spre varf. Arata cam asa:
Fiind soi hibrid, intr-adevar este unul foarte rezistent, nu am remarcat puncte de mana pe frunze, doar mai putina decolorare si patare in directia unei carente de fosfor si potasiu. Imi pare rau ca nu pot pastra fruct pentru seminte si germinarea de la primavara caci nu vor da randament si productia va scadea notabil. Deocamdata, cum spuneam si despre Marmande, pentru noi si ai nostri este suficient daca se pastreaza fructele si se coc. Carnirea este facuta la fel, peste ultiul ciorchine am incercat sa las inca 2 frunze pentru a solicita hranirea spre varf a plantei.
La anul este posibil sa mai testam un soi F1 si daca totul merge cel putin ca si anul asta, incep plantarea in rasadnita in ianuarie-februarie. Am gasit si in casa locul cel mai luminos deci productia in faza incipienta va fi pe scari, fix in curba :) - geamurile cele mai inalte sunt pe 'casa scarii'!
Urmatorul articol cu detaliile dedicate carnirii este despre unul din modelele Cherry dar habar n-am ce soi si nici clujanca mea nu stie (mi-ai facut-o Camelia!).
S-ar prezenta asa:
1. Despre carnirea la soiul Marmande am scris AICI. Continui cu:
2. Soiul Alvaro F1 este pe toata latura stanga, pus in 2 transe. Carnirea a fost necesara pentru primele rosii, mai in spate, carora le-am urmarit evolutia si o eventuala nereusita. Cum n-a fost vorba sa nu se prinda, dupa o buna inradacinare si 2 randuri de flori - a urmat plantarea celui de-al doilea rand de rosii, in continuare spre casa, in linie. Ca atare acestea ultimele sadite vor suferi taierea de varf mai tarziu. Ce am remarcat a fost ca pe alocuri am avut cateva frunze (2-3 bucati) cu o usoara uscaciune ici-colo dar si o aglomerare de fasolica pastaie, culeasa insa in faza aceea de "fideluta" care insa arunca pe alocuri cate un varf cu care sa se prinda de rosii. Nu mi-a placut ce a iesit cu fasolica deoarece s-a format tufa abundenta joasa, cu o tija amarata, iar varful chiar daca l-am tras usor in jos pe pamant tot nu a ramas pe loc. Cateva din frunze incepusera sa se ingalbeneasca si mi s-a facut teama ca exista riscul din nou sa se strice rosiile:
Ca si inaltime, Alvaro F1 au ajuns la aproape 1,8 m, cu 5 etaje legate si cam fara pierderi din legarea defectuoasa a florilor, destul de egale ca marime si care acum incep sa parguiasca. Al 6-lea etaj ma depaseste pe mine la inaltime (am cam 1,63 m) si este de floare deschisa aproape pana spre varf. Arata cam asa:
Fiind soi hibrid, intr-adevar este unul foarte rezistent, nu am remarcat puncte de mana pe frunze, doar mai putina decolorare si patare in directia unei carente de fosfor si potasiu. Imi pare rau ca nu pot pastra fruct pentru seminte si germinarea de la primavara caci nu vor da randament si productia va scadea notabil. Deocamdata, cum spuneam si despre Marmande, pentru noi si ai nostri este suficient daca se pastreaza fructele si se coc. Carnirea este facuta la fel, peste ultiul ciorchine am incercat sa las inca 2 frunze pentru a solicita hranirea spre varf a plantei.
La anul este posibil sa mai testam un soi F1 si daca totul merge cel putin ca si anul asta, incep plantarea in rasadnita in ianuarie-februarie. Am gasit si in casa locul cel mai luminos deci productia in faza incipienta va fi pe scari, fix in curba :) - geamurile cele mai inalte sunt pe 'casa scarii'!
Urmatorul articol cu detaliile dedicate carnirii este despre unul din modelele Cherry dar habar n-am ce soi si nici clujanca mea nu stie (mi-ai facut-o Camelia!).
joi, 10 iulie 2014
Rosii - carnirea sau taierea varfului de crestere - Marmande
Am ajuns si in faza de carnire, ca atare a trebuit sa citesc si sa urmaresc cu atentie cam care e starea de sanatate a rosiilor.
S-ar prezenta asa:
1. Soiul Marmande, central, au avut inflorescenta nebuna, ciorchinii 1 si eventual 2 sunt foarte bogati, ciorchinele 1 deja este rosu mai mult de jumatate si chiar sper in cateva zile de caldura la o coacere pentru primele 2 rosii. Am pierdut undeva intermediar un etaj 3 sau 4 si a mai legat un eventual etaj 5. Mai exista un etaj oarecum sanatos si spre legare, etajul 6 dincolo de care am lasat 1-2 frunze si am taiat. Frunza de sub primul ciorchine a dat deja de 2-3 saptamani semne de ingalbenire din cauza cantitatii scazute de Fosfor si potasiu, prinzand o patare specifica, ca urmatoarea:
Inaltimea medie este de 1,6 m insa am avut surpriza sa gasesc pe ici-colo rosii a caror crestere s-a oprti efectiv, varful fiind de fapt un cumul de ciorchini. S-au oprit singure din crestere pe la 1,2 m sau 1,4 m. Pentru soiul Marmande am avut inclusiv un etaj de 2-3 ciorchini, dispusi radial, cumuland 30-35 de flori. Evident, au cazut multe si a legat si a ramas doar ce a avut forta si conditiile optime la deschiderea si polenizarea florii. Per ansamblu rosiile Marmande de la noi din sera am considerat ca trebuie oprite din crestere si ajutate sa coaca fructele. Acum arata cam asa :
Ca un plus de decizie a fost faptul ca au inceput sa apara semne de deficienta de minerale si la frunzele de sub ciorchinii 2 iar pa alocuri, in capatul dinspre spate (probabil acolo pentru ca nu deschidem prea des complet usa ci doar jumatatea de sus, cu plasa) am gasit puncte de mana. Toate frunzele manate au fost indepartate. Aratau cam asa (punctele de mana) pe fata si spatele frunzelor:
Vor urma soiul Alvaro F1 si un soi de Cherry de la Cluj, pentru simplul motiv ca au crescut si s-au comportat diferit.
S-ar prezenta asa:
1. Soiul Marmande, central, au avut inflorescenta nebuna, ciorchinii 1 si eventual 2 sunt foarte bogati, ciorchinele 1 deja este rosu mai mult de jumatate si chiar sper in cateva zile de caldura la o coacere pentru primele 2 rosii. Am pierdut undeva intermediar un etaj 3 sau 4 si a mai legat un eventual etaj 5. Mai exista un etaj oarecum sanatos si spre legare, etajul 6 dincolo de care am lasat 1-2 frunze si am taiat. Frunza de sub primul ciorchine a dat deja de 2-3 saptamani semne de ingalbenire din cauza cantitatii scazute de Fosfor si potasiu, prinzand o patare specifica, ca urmatoarea:
Inaltimea medie este de 1,6 m insa am avut surpriza sa gasesc pe ici-colo rosii a caror crestere s-a oprti efectiv, varful fiind de fapt un cumul de ciorchini. S-au oprit singure din crestere pe la 1,2 m sau 1,4 m. Pentru soiul Marmande am avut inclusiv un etaj de 2-3 ciorchini, dispusi radial, cumuland 30-35 de flori. Evident, au cazut multe si a legat si a ramas doar ce a avut forta si conditiile optime la deschiderea si polenizarea florii. Per ansamblu rosiile Marmande de la noi din sera am considerat ca trebuie oprite din crestere si ajutate sa coaca fructele. Acum arata cam asa :
Ca un plus de decizie a fost faptul ca au inceput sa apara semne de deficienta de minerale si la frunzele de sub ciorchinii 2 iar pa alocuri, in capatul dinspre spate (probabil acolo pentru ca nu deschidem prea des complet usa ci doar jumatatea de sus, cu plasa) am gasit puncte de mana. Toate frunzele manate au fost indepartate. Aratau cam asa (punctele de mana) pe fata si spatele frunzelor:
Vor urma soiul Alvaro F1 si un soi de Cherry de la Cluj, pentru simplul motiv ca au crescut si s-au comportat diferit.
luni, 7 iulie 2014
Sera sau solar cu ventilatie subterana
Odata cu decizia de a ne construi solarul/sera ne-am pus problema usilor, a peretilor ridicat pe timp de canicula si a ventlatiei suplimentare. Avand in vedere ca pe proiectul initial se deschid numai usile de pe mijloc (iar de anul asta jumatatea de sus are plasa), pe la rusi pe un site Radu a gasit un sistem de ventilare suplimentara prin ingroparea de teava de scurgere, perforata, cu 2 iesiri (admisie si evacuare) pe care sa fie montate ventilatoare.
Sera fiind gata ridicata, cu masuratori astfel incat sa fie dispersie in sol, a inceput asamblarea la rece, apoi sapatura (pozele de sus). Ingropata pentru eficienta inseamna undeva la 50 cm in sol, poate chiar si mai adanc. Solul la noi este mirific: lutos argilos compact. Pentru ca se sapa greu, santul facut pe la 20-30cm a fost inundat ca sa absoarba apa de pe o zi pe alta, sa se inmoaie si sa permita sapatura pe la 50 cm.
Cand a atins adancimea dorita, santul a fost ajustat cu pietris mare (dimensiunea urmatoare dupa margaritar, cred ca e pietris mic). Logica ca fost ca odata gaurit a teava, aerul si umezeala sa nu lichefieze pamantul si acesta sa obtureze gaurile. Deci: daca faci gaura o dimensiune anume, pietrisul sa fie mai mare pentru a permite ventilatia, scurgerea umezelii in exces si totodata mentinerea aerisirii si transmisiei catre pamant a aerului si apei.
Dupa ce a pus pietris si a montat tevile cu T-urile si coturile diagonale care sa urce deasupra solului - a urmat inca putin pietris, pana pe la jumatatea tevii ingropate. Cred ca este teava de scurgere de 10 cm diametru.
Intrarea dinspre casa este inalta, cea din capatul celalalt joasa pentru a compensa diferentele de temperatura (jos e mai racoare si usile nu au plasa).
A urmat invelirea si pregatirea pamantului, caruia din prima sotul meu i-a schimbat compozitia odata cu sapatura. A ales sa inglobeze foarte mult nisip chiar si la final, dupa ce totul a fost ok pe pozitie si aveam deja cararea pe mijloc si pamantul cat de cat pe pozitie.
Desi sera a fost tarziu gata, rasadurile nu foarte puternice si au fost puse foarte tarziu, sistemul de picurare a fost in plan pentru anul urmator, am avut inghesuiala printre plante (rosii, ardei, vinete, busuioc, craite, fasolica, cimbru, mazare) iar solul a fost udat intensiv la furtun - la sapatura de toamna a fost extrem de usor si rapid. Iar dupa aceea cu motosapa s-a maruntit impecabil.
Prin asigurarea unui flux de aer constant in tevi se va duce caldura si umezeala prin instalatie, spre pamant. Daca fluxul de aer este mai puternic, caldura se inmagazineaza in sol si astfel in noptile mai reci de toamna temperatura va fi placuta, prelungindu-se perioada de cules ori de copt pentru plantele avide de caldura.
Cam asa si cu noi, cu sera si instalatiile.... Cum va place?
miercuri, 25 iunie 2014
Sirop de menta dulce-acrisor
O reteta superba, testata de 3 ori, iese un gust si se concretizeaza intr-o consistenta de vis: dulce-acrisor-parfumat-usor mentolat. Culoarea este intr-adevar usor alterata pentru ca menta totusi se oxideaza! Culoarea verde strident nu exista....
Reteta pentru un sirop de menta exceptional este urmatoarea:
"300 g frunze de menta;
1 kg de zahar;
1 litru de apa;
1 lamaie.
Spalati menta si zvantati-o cu un prosop. Separati frunzele (aveti nevoie de 300 g de FRUNZE), puneti-le intr-un vas si stropiti-le cu zeama de lamaie. Tocati frunzele cat mai marunt la robot, acoperiti-le cu apa fierbinte si lasati-le la macerat timp de 4 ore. Apoi storceti prin tifon dublu sau saculet de panza pentru a obtine cat mai mult lichid. Adaugati zaharul, puneti la foc mic si fierbeti timp de 10 minute de cand da in clocot. Spalati bine sticlele si sterilizati-le 10 minute in cuptor. Turnati sucul fierbinte in sticle fierbinti, inchideti-le ermetic si lasati-le la racit invelite intr-o patura."
Multumesc celor de la 7coline pentru texte si imagini, eu chiar am testat astfel mai multe variante de menta, siropul a fost demential de fiecare data. Recomand ca in masura posibilitatilor sa fie folosita menta foarte parfumata, cu frunzele sticloase si rotunjoare, cu tija maronie-movulie si care are mult mentol. Soiul arata cam asa si e mentha piperita:
In general menta cu frunza ascutita, indiferent daca este usor pufoasa sau sticloasa, are o aroma mai putin definita si o nuanta iute, aspra. Aceasta este insa foarte buna pentru ceaiuri sau comprese si cataplasme, deoarece fiind mai fibroasa, actioneaza si elibereaza substantele necesare in timp mai indelungat. Totodata la uscare retine mai mult din elementele parfumate, chiar daca in majoritate sunt volatile.
Credeti-ma cand va spun ca nu exista limonada mai racoritoare decat cea in care se pune si o lingura de sirop de menta, sosul pentru salate este mult mai parfumat si efectul relaxant este simtit din plin. In plus, siropul de menta este un minunat adjuvant in boli ale tractului respirator, in formele usoare/severe de tuse, este dezinfectant si expectorant, mentine respiratia proaspata si schimba in pozitiv tonusul mental.
Uneori ma bat cu fetita mea pentru cate o lingura sau lingurita de sirop, asa, simplu :) este extrem de parfumat.
Se pastreaza cu capul in jos la racoare, dupa ce este desfacut neaparat se tine la frigider, altfel intra in fermentatie.
Nu degeaba am aproape peste tot in gradina diferite mente :) iar mai noi, ma intind putin si pe camp!
Reteta pentru un sirop de menta exceptional este urmatoarea:
"300 g frunze de menta;
1 kg de zahar;
1 litru de apa;
1 lamaie.
Spalati menta si zvantati-o cu un prosop. Separati frunzele (aveti nevoie de 300 g de FRUNZE), puneti-le intr-un vas si stropiti-le cu zeama de lamaie. Tocati frunzele cat mai marunt la robot, acoperiti-le cu apa fierbinte si lasati-le la macerat timp de 4 ore. Apoi storceti prin tifon dublu sau saculet de panza pentru a obtine cat mai mult lichid. Adaugati zaharul, puneti la foc mic si fierbeti timp de 10 minute de cand da in clocot. Spalati bine sticlele si sterilizati-le 10 minute in cuptor. Turnati sucul fierbinte in sticle fierbinti, inchideti-le ermetic si lasati-le la racit invelite intr-o patura."
Multumesc celor de la 7coline pentru texte si imagini, eu chiar am testat astfel mai multe variante de menta, siropul a fost demential de fiecare data. Recomand ca in masura posibilitatilor sa fie folosita menta foarte parfumata, cu frunzele sticloase si rotunjoare, cu tija maronie-movulie si care are mult mentol. Soiul arata cam asa si e mentha piperita:
In general menta cu frunza ascutita, indiferent daca este usor pufoasa sau sticloasa, are o aroma mai putin definita si o nuanta iute, aspra. Aceasta este insa foarte buna pentru ceaiuri sau comprese si cataplasme, deoarece fiind mai fibroasa, actioneaza si elibereaza substantele necesare in timp mai indelungat. Totodata la uscare retine mai mult din elementele parfumate, chiar daca in majoritate sunt volatile.
Credeti-ma cand va spun ca nu exista limonada mai racoritoare decat cea in care se pune si o lingura de sirop de menta, sosul pentru salate este mult mai parfumat si efectul relaxant este simtit din plin. In plus, siropul de menta este un minunat adjuvant in boli ale tractului respirator, in formele usoare/severe de tuse, este dezinfectant si expectorant, mentine respiratia proaspata si schimba in pozitiv tonusul mental.
Uneori ma bat cu fetita mea pentru cate o lingura sau lingurita de sirop, asa, simplu :) este extrem de parfumat.
Se pastreaza cu capul in jos la racoare, dupa ce este desfacut neaparat se tine la frigider, altfel intra in fermentatie.
Nu degeaba am aproape peste tot in gradina diferite mente :) iar mai noi, ma intind putin si pe camp!
Patlagina - o cresc cu drag pe unde vrea ea
In stratul de rosii, pe marginea zonei cu tuia, in rocariu (in mijloc aproape!) si pe unde i se mai nazare, inclusiv in gazon, oriunde apare o patlagina, acolo o las si o laud, ca sa se faca mare si suculenta. De cate m-a scapat in copilarie, de la simple zgarieturi pana la furuncule, numai eu stiu.Ne puneau bunicii frunza usor incalzita sau zdrobita, cu pansament curat, direct pe rana si noi mergeam din nou la joaca. Seara, inainte de baie - totul era pe frunza, rana ramanea curata iar cicatrizarea mergea perfect, pana la vindecare completa.
Acum, in gradina, am ambele variante, cu frunza grasa si groasa, aproape rotunda, dar si varianta cu frunze subtiri, lungi, cu flori inalte. Arata cam asa:
Frumos scris despre ea am gasit articolul de pe Ierburi uitate.
Pentru sirop: http://www.clickpentrufemei.ro/Siropuri-pentru-tuse-preparate-in-casa_0_12694.html
Voi incerca reteta cu straturile si voi da un feed-back apropos de efect, intensitate si dificultate in preparare.
Siropul de patlagina, combinat sau nu cu alte plante, este un remediu excelent impotriva multor afectiuni ale aparatului respirator, de la o simpla tuse pana la forme mai garve de raceala, amigdalita, gripa. Semintele se pare ca sunt bune pentru sistemul digestiv iar frunzele, preparate proaspat sau chiar si inc eaiuri, repezinta printre altele un vitaminizant si mineralizant excelent.
Ne auzim!
Acum, in gradina, am ambele variante, cu frunza grasa si groasa, aproape rotunda, dar si varianta cu frunze subtiri, lungi, cu flori inalte. Arata cam asa:Frumos scris despre ea am gasit articolul de pe Ierburi uitate.
Pentru sirop: http://www.clickpentrufemei.ro/Siropuri-pentru-tuse-preparate-in-casa_0_12694.html
Voi incerca reteta cu straturile si voi da un feed-back apropos de efect, intensitate si dificultate in preparare.
Siropul de patlagina, combinat sau nu cu alte plante, este un remediu excelent impotriva multor afectiuni ale aparatului respirator, de la o simpla tuse pana la forme mai garve de raceala, amigdalita, gripa. Semintele se pare ca sunt bune pentru sistemul digestiv iar frunzele, preparate proaspat sau chiar si inc eaiuri, repezinta printre altele un vitaminizant si mineralizant excelent.
Ne auzim!
Filtrul de cafea curatat cu otet
Da, stiu ca multi cunosc otetul si proprietatile miraculoase in ce priveste curatarea casei si a diferitelor obiecte, insa eu abia acum am ajuns sa am nevoie de el.
Intr-o dimineata (dupa mai bine de 1 an de functionare cu apa dura) cafetiera nu a mai vrut sa traga apa din rezervor. Nefiind ieftina, m-am luat cu mainile de cap: gata, s-a dus naibii si s-a stricat! Am desfacut capacul si tot ce s-ar fi putut, insa nu se vedea nimic care sa fi intrat pe canalul de absorbtie. Fusese sters cu servetel uscat cu o zi inainte, deci clar cazuse o bucatica de servetel, nu?
NU! Se infundase cu calcar! Am turnat cateva "gaturi" de otet (va place cantitatea exacta, nu?) echivalent pentru o jumatate de cescuta de cafea, direct in rezervorul cu apa, si el plin cam jumatate la randul sau.
Ah ce frumos arata in poza.... Al nostru nu mai e asa :)
Bun, am reasamblat capacul si am dat drumul de vreo 5-6 ori la filtru, lasam chiar si 30 de secunde sa incinga bine apa desi nu curgea nimic si mi-era o mila de aparat ... Fara rezultat. Dar dupa ce vaporii fierbinti au intrat pe unde trebuia si au trecut vreo 2 ore de chin - s-a stricat! il stric! il fac! ce ma fac???? - am avut primele picaturi de apa. ALBE! Calcarul obturase complet traseul iar vaporii fierbinti incepusera sa-l dizolve... Ca atare dupa inca o mica pauza, toata apa cu otet a trecut cu succes prin traseul eliberat direct in vasul de sticla.
Deci: chiar daca nu aveti probleme, e bine ca macar 1 data la cateva luni sa umpleti rezervorul jumate si sa adaugati otet, in dilutie - simplu folosit poate ataca si coroda interiorul filtrului, desi daca este de marca, nua re componente care sa rugineasca. Dar de ce sa ne riscam?
Se lasa un ciclu normal, apoi se lasa putyin sa se raceasca si se face acelasi traseu, dara cu apa curata.
Si gata!
Hm... ar trebui sa urmeze masina de spalat vase si masina de spalat rufe... Dar mai am de citit, nu vreau sa fac vreo boacana.
Intr-o dimineata (dupa mai bine de 1 an de functionare cu apa dura) cafetiera nu a mai vrut sa traga apa din rezervor. Nefiind ieftina, m-am luat cu mainile de cap: gata, s-a dus naibii si s-a stricat! Am desfacut capacul si tot ce s-ar fi putut, insa nu se vedea nimic care sa fi intrat pe canalul de absorbtie. Fusese sters cu servetel uscat cu o zi inainte, deci clar cazuse o bucatica de servetel, nu?
NU! Se infundase cu calcar! Am turnat cateva "gaturi" de otet (va place cantitatea exacta, nu?) echivalent pentru o jumatate de cescuta de cafea, direct in rezervorul cu apa, si el plin cam jumatate la randul sau.
Ah ce frumos arata in poza.... Al nostru nu mai e asa :)
Bun, am reasamblat capacul si am dat drumul de vreo 5-6 ori la filtru, lasam chiar si 30 de secunde sa incinga bine apa desi nu curgea nimic si mi-era o mila de aparat ... Fara rezultat. Dar dupa ce vaporii fierbinti au intrat pe unde trebuia si au trecut vreo 2 ore de chin - s-a stricat! il stric! il fac! ce ma fac???? - am avut primele picaturi de apa. ALBE! Calcarul obturase complet traseul iar vaporii fierbinti incepusera sa-l dizolve... Ca atare dupa inca o mica pauza, toata apa cu otet a trecut cu succes prin traseul eliberat direct in vasul de sticla.
Deci: chiar daca nu aveti probleme, e bine ca macar 1 data la cateva luni sa umpleti rezervorul jumate si sa adaugati otet, in dilutie - simplu folosit poate ataca si coroda interiorul filtrului, desi daca este de marca, nua re componente care sa rugineasca. Dar de ce sa ne riscam?
Se lasa un ciclu normal, apoi se lasa putyin sa se raceasca si se face acelasi traseu, dara cu apa curata.
Si gata!
Hm... ar trebui sa urmeze masina de spalat vase si masina de spalat rufe... Dar mai am de citit, nu vreau sa fac vreo boacana.
Calcarul de pe cabina de dus curatat cu otet
Nu am obiceiul sa sterg de fiecare data, dupa fiecare baie sau dus, pertii cabinei de la parter. Baia pe care o folosim de aproape 2 ani are nevoie de intretinere poate mai multa decat la bloc in ce priveste depunerile de calcar. desi avem un electromagnet jos in caminul de la hidrofor, apar este extrem de dura si de calcaroasa. De aceea, de fiecare data cand curat cu solutii de pe piata, in maxim o luna peretii (altfel transparenti complet) devin albi si ca atare gasesc orice altceva de facut si mai stau asa 2-3 luni. Pana cand imi vin nervii.De pe net - mai exact o sectiune de cleaning de pe Pinterest - am gasit o solutie excelenta, otetul, care insa trebuie folosit cu multa precautie. La asta - sotul a fost cel care mi-a deschis ochii dincolo de informatiile de pe monitor. Deci: pentru siguranta este bine sa stim ca otetul este un acid care corodeaza suprafetele, mai ales metalice! Iar la noi, toate marginile de prindere in pereti, sus, jos si pe zonele glisante sunt metalice si eventual vopsite frumos, in alb. Chiar si scripetii pot fi afectati.
Otetul a fost luat de pe piata, cel mai ieftin si "mai acid", ne-bio sau eco sau fermenti naturali de mere-pere-vin-miere, simplul otet alb de 9 grade. Pus in sticla cu aspersie care a adapostit un spray de geamuri. Spreyat pe geamurile de la cadita, lasat putin (atentie sa nu se scurga si sa ramana pe marginile metalice) pret de 5 minute, apoi venit cu buretel de bucatarie nou - partea aspra - si frecat. Usor, deoarece calcarul bine depus este deja putin topit si se curata repede. Obligatoriu insa se spele geamurile cu apa la final, din belsug, sa nu ramana vreun cotlon care sa adaposteasca otetul care in timp corodeaza si ajuta rugina sa infloreasca.
De 2 luni am observat ca geamul s-a matuit foarte putin, asa ca pe undeva m-am gandit ca otetul poate ca pastreaza o pelicula acida care impiedica formarea rapida a petelor albe. Operatiunea oricum nu se face des, iar daca ti-e mai usor sa intreprinzi lunar o activitate de salubrizare, otetul se poate pulveriza pe o carpa mai aspra sau direct pe buretel.
La fel, chiuveta s-a pastrat mai mult timp curata si frumos stralucitoare, identic vasul de toaleta.
Otetul este bun si totodata desinfecteaza foarte bine, dar trebuie curatat cu apa din belsug.
Va pup!
joi, 19 iunie 2014
Rosiile - cum si cand se uda corect
Ramasesem datoare....
1. CUM SE UDA ROSIILE.
Din vasta experienta de un an (vara trecuta) si dupa ce am citit intensiv caci am gresit major amandoi, pot sa va impartasesc din cunostinte carora voi incerca sa le asociez si cateva link-uri explicative sau poate chiar mai detaliate. Deci:
- Nu se uda pe frunze! Din cauza texturii frunzelor si a dimensiunilor destul de mari, unde persista apa sau se formeaza picatura de apa pe termen lung se vor dezvolta fungi si mana.
- Nu se lasa apa asa balteasca. Acelasi motiv, anume ca se dezvolta excesiv diferite microorganisme, mai vin si ceva insecte iar in timp se imbolnaveste tulpina sau radacinile iar pana la a pierde rosia mai este doar un mic pas.
- Daca ai sistem de picurare este foarte bine, insa creste necesarul de apa, in functie de locul plantarii (camp sau sera/solar), de temperatura, umiditate, masa foliara (cantitatea de frunze de pe fiecare fir) etc. necesarul este in medie undeva intre1-2 si 4 litri de apa per fir. (vezi mai amanuntit http://www.horticultorul.ro/legume/sistem-de-irigare-prin-tub-de-picurare-la-legume-tomate-ardei-vinete-etc/ in "Timpul de udare").
- Este foarte ok sa sapi 'transee' insa in timp se colmateaza. Aici se uda abundent o data la 2-3 zile (exceptand canicula) insa se va urmari ca udarea sa fie in provunzime si sa se absoarba tot.
- De ce se uda mai abundent si poate mai rar? pentru ca rosia sa isi faca un sistem de radacini mai adanc si bine ancorat, pentru a extrage mai bine substantele nutritive din sol.
- Cum iti dai seama ca nu ai udat corect? apare "punctul de roua" adica local este umezeala foarte mare si pe frunza se vor condensa la margini picaturile de apa. Daca nu se evapora si stagneaza pe frunze, inseamna ca trebuie oprita irigatia pentru 1 zi-doua-trei, trebuie bine aerisit solarul sau sera (in camp se intampla mai rar) si se urmaresc cu atentie frunzele. Orice pata sau aberatie de culoare trebuie cautata si daca se poate - se taie frunza si se pune pe foc.
- Daca se uda dimineata devreme solul este racorit si se poate uda cu apa din put. Daca insa se uda seara tarziu, se foloseste apa la temperatura mediului, depozitata intr-un butoi sau rezervor, pentru a nu supune plantele la soc termic.
2. CAND SE UDA ROSIILE
- Pamantul trebuie sa fie reavan pemanent, nu are voie sa faca o crusta aspra deasupra
- In functie de locul plantarii (camp sau sera/solar), temperatura, umiditate, masa foliara (cantitatea de frunze de pe fiecare fir), fructificatii sau numarul de flori - o data la cateva zile pentru cultura in camp cu 'transee' si movila sau zilnic la sistemul de picurare.
- Frunzele incep sa se rasuceasca daca duc lipsa de apa.
- Trebuie bine aerisite si tunse, astfel incat sa se asigure aerisirea permanenta si evitarea "punctului de roua"
- E de preferat sa se ude mai spre dimineata devreme (orele 4-5-6), in functie de posibilitati - dupa ce rasare soarele se usuca mai repede apa de pe frunze.
- Se uda mai abundent cand au flori si fructe, pentru a nu se avorta bobocii sau florile, pentru a creste rosia si a nu se pierde multa apa prin evaporatia crescuta la nivelul frunzelor si pentru a preveniformarea de coaja groasa la fructe.
Ca sa se evite stropirea frunzelor, se mai pot folosi diverse metode:
- Se ingroapa intre fiecare 2 plante bidoane de 2 l de plastic, cu gura in jos, cu dopul gaurit in 2 locuri si cu cateva perforatii pe lungime. Fundul sticlei se taie si se ingroapa lasand 1 deget din sticla deasupra solului. Se pune apa si se urmareste timpul de absorbtie in sol. Asa se uda foarte sigur, insa este un efort substantial daca vorbim despre un teren mai mare.
- Se poate folosi un sistem numit aquaphonics (http://www.backyardaquaponics.com/), insa este facut in lipsa pamantului si cu ingrasamant in apa. Nu stiu ce sa zic.... eu sunt pentru pamant :)
Am mai gasit pe net ca in caz de canicula pe mai multe zile (vad ca nu e cazul acum...) rosia este foarte fericita daca este udata cu jet fin (mist pe capul de furtun) o data pe zi. Astfel se previne uscaciunea si se mai diminueaza din transpiratia cu apa extrasa din sol. Nu stiu daca sa recomand, nu am incercat caci inca nu am conditiile si mie mi se bate putin cap in cap. Mai studiem, mai cercetam, per ansamblu nu mi se pare gresit insa daca planta este predispusa la mana, personal cred ca nu ar trebui sa cream conditii propice. Mana se dezvolta in conditii de umiditate crescuta.
Noi udam oarecum zilnic daca nu ploua abundent, noaptea, (avem un programator) undeva pe la ora 4 dimineata, timp de 1 ora. Cred ca avem si un regulator de presiune, setat la 1 atm (revin daca spun prostii) si suntem cuplati la hidroforul cu bazin de 80 de litri.
Mai stiti si voi ceva ce trebuie adaugat?
Chrysopidae - un ajutor verde in lupta cu afidele si painjenii
Cand eram mica arergam impreuna cu ai mei vara in serile mai calduroase, prin casa, doar doar gasim vreo Efemerida (asa stiam ca se numesc). Eram cea mai fericita, gaza mica si verde si cu ochii superbi era plantata la mine in camera pe peredea si vietuiam amndoua fericite: eu adormeam si ma trezeam cu ochii la ea, ea poate fericita ca poate trai 2-3 zile in loc de 1. Cand era spre moarte, devenea bej-usor maronie si eu eram trista ca iar voi fi singura in camera. Iar atunci cand gaseam mai multe, zburau feeric in jurul lampadarului, fara teama de a se arde la caldura becului (tata mi-a facut abajururi mari de sfoara, superbe!).
De fapt, era o Chrysopidae, care arata cam asa (din nou Goagle, pana la prima fotografie proprie):
Aveti grija cum invatati copiii cu insectele, sunt multe care nu-ti fac nimic, sunt spectaculoase si este pacat sa generati vreo fobie absolut degeaba.
Pentru ca ieri vorbisem de gargarite, am zis sa caut si aceste mici balerine, sa vedem de ce am putine in gradina, ce e cu ele si daca m-ar ajuta in lupta cu afidele.
Pai da, ne ajuta enorm! Este o insecta benefica, utila gradinilor si plantelor, larvele lor hranindu-se cu insecte cu corp moale, afidele sunt delicatesele pe care le devoreaza. Se pare ca o alta denumire pentru larve este "aphid lions" (also spelled "
Mai multe (in engleza, stiu dar si mai bine documentat) gasiti informatii aici: http://www.ipm.ucdavis.edu/PMG/NE/green_lacewing.html si http://insects.about.com/od/Nerve-Winged-Insects/p/Common-Lacewings-Family-Chrysopidae.htm
Ce sa mai cautam...?
De fapt, era o Chrysopidae, care arata cam asa (din nou Goagle, pana la prima fotografie proprie):
Aveti grija cum invatati copiii cu insectele, sunt multe care nu-ti fac nimic, sunt spectaculoase si este pacat sa generati vreo fobie absolut degeaba.
Pentru ca ieri vorbisem de gargarite, am zis sa caut si aceste mici balerine, sa vedem de ce am putine in gradina, ce e cu ele si daca m-ar ajuta in lupta cu afidele.
Pai da, ne ajuta enorm! Este o insecta benefica, utila gradinilor si plantelor, larvele lor hranindu-se cu insecte cu corp moale, afidele sunt delicatesele pe care le devoreaza. Se pare ca o alta denumire pentru larve este "aphid lions" (also spelled "
Mai multe (in engleza, stiu dar si mai bine documentat) gasiti informatii aici: http://www.ipm.ucdavis.edu/PMG/NE/green_lacewing.html si http://insects.about.com/od/Nerve-Winged-Insects/p/Common-Lacewings-Family-Chrysopidae.htm
Ce sa mai cautam...?
miercuri, 18 iunie 2014
Gargarita (buburuza) - larvele
Stiu de ceva timp (adica niste ani) ca gargaritele sunt niste ajutoare extraordinare atunci cand vorbim de afide. Au un apetit turbat pentru micii daunatori si de aceea urmaresc de ceva saptamani doar-doar apar si la mine prin gradina ca sa ma duc fuguta cu ele pe trandafiri, pe tufele de Spiraea si pe varfurile de Par Napoca.
In martie am zarit cateva parca din greseala, acum insa - mai nimic.
Bine insa ca exista Goagle :) caci am descoperit ca toata curtea mea este plina de larve de buburuza. Am bagat de seama ca sunt niste mici larve negre sau unele mai maricele cu puncte portocalii, peste tot! Pe fire de iarba, printre buruieni... Si eu care ziceam ca sunt muste in stadiu larvar, deja le pusesem gand rau, am luat insecticid si steptam soarele sa purced la starpirea lor!
Deci, de pe Goagle am gasit toate stadiile de dezvoltare intr-o singura imagine:
Asa ca, ma bucur de nebunia si veselia de larve de altfel niste pradatori feroce, o sa incerc sa le duc exact acolo unde este nevoie de ele, pe plantutele atacate de afide. Apropos, urmariti doar varfurile plantelor, sunt suculente iar afidele reusesc sa le strapunga cu succes.
Am gasit o descriere mortala, dar foarte exacta: "Larvae are alligator shape" - larvele au forma de aligator.
Informatii excelente, putine dar la obiect (si larvele devoreaza afide!) sunt aici: http://www.ipm.ucdavis.edu/PMG/NE/coccinella_septempunctata.html .
Va doresc sa aveti gradini frumoase cu ajutorul gargaritelor!
Crini printre tuia
Dupa cateva zile cu ploi am reusit sa prind instantanee si cu cei cativa crini pititi si aparati de 2 tuia, fix in fata geamurilor. Cei albi, doi la numar (nu s-au inmultit :(( ) sunt luati din piata Matache de la un nene, au inflorit si anul trecut dar acum parca mai bogat. Sunt extrem de parfumati, miros de la cativa metri.
Crinii galbeni sunt primiti de la o colega, au fost 3 fire in ghiveci. Superbi!
In toamna i-am plantat in gradina si la un moment dat am taiat tijele, insa deasupra solului pe acestea s-au format niste mici bulbisori. Dupa cum se vede, au cazut pe pamant sia u germinat pentru ca acum sa am 5 fire evidente si inca multe aparitii mici la baza lor. Nu au nici un fel de miros, din pacate...
Pe cand sa mai iau altii?
Trandafiri infloriti (2)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)