Cum va place?
miercuri, 23 aprilie 2014
Primule
Nu am lalele mari sau cu flori, sunt puse anul asta prin februarie si mai am putin de asteptat. In schimb, simfonie pe nebunele de primule care sunt inflorite de cateva saptamani si s-au inmultit de primavara trecuta, cam asa:
Cum va place?
Cum va place?
Lavanda si salvie crescute din seminte
Anul trecut am incercat sa cresc din seminte lavande mici si plantute de salvie.
Una din primele plantute in gradina a fost o mica tufa de lavanda luata din piata cu doar 10 lei. Acum, dupa un an jumate, a crescut un monstru parfumat si plin de flori pe perioada verii, o minunatie de lavanda pe care mi-o doresc mai des raspandita prin gradina. Asa ca, daca tot eram inarmata cu ghivece pentru rasaduri dar si cu amestec de pamant local si pamant de flori, am pus "de copt" pe numaratelea, cate 5 seminte la ghiveci mic.
A iesit aproape tot, insa din neglijenta si din lipsa de timp uneori, peste vara au clacat cateva rasaduri, din ambele parti. Peste iarna au fost lasate afara, protejat in sera, dar fara nimic altceva, ba chiar cateva plante au rezistat si sub zapada. Am pus in pamant, pe loc oarecum definitiv, mai multe plantute care peste iarna au fost acoperite de sticle de plastic (si salvia si lavanda). Si ca sa completez rocariul, am tivit pe langa pietrele de pe margine alternativ - acoperite, la fel, de sticle pe timp de iarna.
Rezultatul de acum 2 saptamani, edificator zic eu, in ideea ca in total am vreo 10 plantute si anul acesta voi mai face o serie de lavande mici, pentru doritori (rocariul e in plin soare!).
Si tot in ideea ca am alternat cu salvia, ea crescand evident mai repede si mai des, am un exemplu (in total vreo 15 bucati care din primavara isi mai pierd din frunze pentru a ne aroma salatele de sezon):
Rabdare multa va doresc!
Una din primele plantute in gradina a fost o mica tufa de lavanda luata din piata cu doar 10 lei. Acum, dupa un an jumate, a crescut un monstru parfumat si plin de flori pe perioada verii, o minunatie de lavanda pe care mi-o doresc mai des raspandita prin gradina. Asa ca, daca tot eram inarmata cu ghivece pentru rasaduri dar si cu amestec de pamant local si pamant de flori, am pus "de copt" pe numaratelea, cate 5 seminte la ghiveci mic.
A iesit aproape tot, insa din neglijenta si din lipsa de timp uneori, peste vara au clacat cateva rasaduri, din ambele parti. Peste iarna au fost lasate afara, protejat in sera, dar fara nimic altceva, ba chiar cateva plante au rezistat si sub zapada. Am pus in pamant, pe loc oarecum definitiv, mai multe plantute care peste iarna au fost acoperite de sticle de plastic (si salvia si lavanda). Si ca sa completez rocariul, am tivit pe langa pietrele de pe margine alternativ - acoperite, la fel, de sticle pe timp de iarna.
Rezultatul de acum 2 saptamani, edificator zic eu, in ideea ca in total am vreo 10 plantute si anul acesta voi mai face o serie de lavande mici, pentru doritori (rocariul e in plin soare!).
Si tot in ideea ca am alternat cu salvia, ea crescand evident mai repede si mai des, am un exemplu (in total vreo 15 bucati care din primavara isi mai pierd din frunze pentru a ne aroma salatele de sezon):
Rabdare multa va doresc!
luni, 14 aprilie 2014
Arbusti fructiferi: coacaz si agris
Damblaua mea intr-ale padurii, cu toate fructele si frumusetea ei, s-a concretizat pana la urma in cativa arbusti fructiferi. In 2012 am cumparat doi arbusti, coacaz rosu si coacaz negru. Acum, pozitia lor de plantare se pare ca n-a fost una fericita, ca atare unul s-a uscat - am zis sa-i feresc de soare si i-am plantat in semi-umbra si cam multa umezeala, intre doua cutii mari de compost, intr-un colt.
Supravietuitorul a ajuns mai intai intr-un ghiveci in sera iar dupa ce s-a intremat si ainceput sa dea boboci a fost mutat in gradinita din fata casei, in locul unui molid. Aici este in vant dar are si soare pana pe la pranz, dar imi sta mereu in fata geamului si ii zambesc cel putin de doua ori pe zi. Surpriza si mai amre este aceea ca deja a inceput sa faca flori si fruct. Nu stiu insa care dintre cei doi este....
Si ca sa nu se simta singur, am mai ales 3 arbusti, in acelasi gen: un coacaz alb, unul rosu si un agris. Sunt in companie selecta, langa gazon si alaturat unor lilieci, zmeuri, menta si o minunata Spiraea Vanhouttei. V-am spart, nu? Este dragostea mea, de cand eram mica si ma uitam cu orele la micile flori albe din gardurile vii dimprejurul blocurilor. Ii mai zice cununita sau floarea miresei, popular, dar eu sincer, n-am stiut niciodata cum s-o numesc asa ca am cautat dupa arbusti decorativi, pe Goagle iar intr-un final am dat de ea.
Asa, sa revenim la fructiferi. Despre coacaze si agrise (apropos, unii nu stiu de coacaz, da' stiu de blackcurrant si alte denumiri de pe etichete. Trist...) nu cunosc prea multe, insa imi doresc mult sa mananc fructele direct de la sursa asa cum faceam cand eram mica dar doar cu mure, zmeura, afine si fragute. Aaaaa, mi-am dat seama ca imi lipseste afinul din proiect, deci am mai gasit ceva de retinut si de cumparat :)
Coacazilor si agrisului lor le-am pus 1-2 linguri de praf de dolomita in aceeasi zi ca pomilor fructiferi, pentru ca i-am cumparat si plantat acum in primavara dar nu am aplicat nici un alt ingrasamant. Udati la 2 -3 zile cand a fost cald si a batut vantul, se vede ca le-a priit pentru ca deja au inflorescente si sunt in productie mare de frunze.
Si doar asa, ca sa va fac pofta pana la fructele din gradina proprie, am dat pe net si am gasit:
O sa am grija sa dezbat necesarul fiecarui arbust mai ales ca asa am ajuns sa citesc cu mare atentie etichetele si sa constat ca nu prea vreau decat soiuri autofertile, care nu au nevoie de un anumit polenizator. Stiu ca sunt izvor de sanatate si ca alaturi de orice verdeata din curte putem alege sa fie si un bonus in materie de fitoterapie. Ceaiuri, peltele, siropuri, limonade proaspete sau sucuri amestecate si baute crude - toate ne pot duce catre o sanatate de fier. Trebuie doar sa vrem si sa ne informam.
Spor si sanatate!
Supravietuitorul a ajuns mai intai intr-un ghiveci in sera iar dupa ce s-a intremat si ainceput sa dea boboci a fost mutat in gradinita din fata casei, in locul unui molid. Aici este in vant dar are si soare pana pe la pranz, dar imi sta mereu in fata geamului si ii zambesc cel putin de doua ori pe zi. Surpriza si mai amre este aceea ca deja a inceput sa faca flori si fruct. Nu stiu insa care dintre cei doi este....
Si ca sa nu se simta singur, am mai ales 3 arbusti, in acelasi gen: un coacaz alb, unul rosu si un agris. Sunt in companie selecta, langa gazon si alaturat unor lilieci, zmeuri, menta si o minunata Spiraea Vanhouttei. V-am spart, nu? Este dragostea mea, de cand eram mica si ma uitam cu orele la micile flori albe din gardurile vii dimprejurul blocurilor. Ii mai zice cununita sau floarea miresei, popular, dar eu sincer, n-am stiut niciodata cum s-o numesc asa ca am cautat dupa arbusti decorativi, pe Goagle iar intr-un final am dat de ea.
Asa, sa revenim la fructiferi. Despre coacaze si agrise (apropos, unii nu stiu de coacaz, da' stiu de blackcurrant si alte denumiri de pe etichete. Trist...) nu cunosc prea multe, insa imi doresc mult sa mananc fructele direct de la sursa asa cum faceam cand eram mica dar doar cu mure, zmeura, afine si fragute. Aaaaa, mi-am dat seama ca imi lipseste afinul din proiect, deci am mai gasit ceva de retinut si de cumparat :)
Coacazilor si agrisului lor le-am pus 1-2 linguri de praf de dolomita in aceeasi zi ca pomilor fructiferi, pentru ca i-am cumparat si plantat acum in primavara dar nu am aplicat nici un alt ingrasamant. Udati la 2 -3 zile cand a fost cald si a batut vantul, se vede ca le-a priit pentru ca deja au inflorescente si sunt in productie mare de frunze.
Si doar asa, ca sa va fac pofta pana la fructele din gradina proprie, am dat pe net si am gasit:
Sursa: www.doropad.ro
Sursa: www.panoramio.com
Agrise anyone? Cam asa:
Sursa: www.gradinamea.ro
O sa am grija sa dezbat necesarul fiecarui arbust mai ales ca asa am ajuns sa citesc cu mare atentie etichetele si sa constat ca nu prea vreau decat soiuri autofertile, care nu au nevoie de un anumit polenizator. Stiu ca sunt izvor de sanatate si ca alaturi de orice verdeata din curte putem alege sa fie si un bonus in materie de fitoterapie. Ceaiuri, peltele, siropuri, limonade proaspete sau sucuri amestecate si baute crude - toate ne pot duce catre o sanatate de fier. Trebuie doar sa vrem si sa ne informam.
Spor si sanatate!
joi, 10 aprilie 2014
Rosiile ieri - rasaduri crescute si ingrijite de la stadiul de samanta
Pentru ca am intarziat cu pozele, s-au mai petrecut unele-altele mai mult neprogramat, asa ca ieri am asaltat telefonul cu poze, in sera, cu rosiile Marmande deja plantate (nu au fost repicate; cele repicate in ghivecele mici nu au mers asa de bine), am dat iar binete rosiilor cherry Idyll care incep pe alocuri sa iasa la suprafata cu varfuri mai mari - a inceput batalia pentru lumina.
Rosiile plantate pe loc definitiv au groapa suficient de adanca incat sa ajunga in pamant primele frunze, cele mai mici, si sa se faca o gramajoara chiar pana la codita primelor frunze curate (am avut 3 randuri de frunze curate, al 4-lea e pe vine):
Stiu ca acum se poate admira si pamantul dar si sistemul de picurare care merge pe baza de programator, juma' de ora in fiecare zi cu soare.
De aproape, arata cam asa:
Buuun, rosiile Marmande care au ajuns deja pe loc definitiv au crestere oarecum nedeterminata asa ca gandirea noastra si care s-a pastrat de la bun inceput a fost ca locul central sa fie ocupat de ele; rosiile determinate cherry, mai mici de inaltime, urmeaza sa apara pe locurile din stanga si dreapta, alaturi de ardei, gogosari, vinete si ce o mai fi.
Diferenta foarte mare de crestere am remarcat in timp fata de rosiile repicate o singura data, in ghivece mici de rasaduri - scoase din rasadnita mare si puse separat au stagnat. Ca atare, la anul las rasadnita mare in pace, voi pune insa rosii mai putine (seminte) ca sa aiba timp si lumina asa cum trebuie. Ce am facut special: in rasadnita mare, dupa ce am rarit prin repicare si am smuls tot ce nu crescuse corect, am adaugat pamant cumparat, chiar foarte mult, ingreunand tava dar ca rezultat benefic le-a ajutat mult sa dezvolte radacini. La plantare, toate rosiile din tava au avut frunze frumoase, mari si radacini puternice:
Despre cojile de oua, alta poveste: am cativa melcisori in sera si citind eu pe net, am gasit ca uscate, pisate si puse imprejurul rasadurilor, cojile de oua vor impiedica avansarea melcilor, deoarece coaja este aspra si ii zgarie, ca atare vor ocolo rosiile. Eu mai am coji, pe rosii poate nu ajung, insa mi-am facut mana pentru salata. Acolo va voi spune cu siguranta daca se vede efectul protector al cojilor pisate!
Ce am mai facut special: in fiecare groapa de la fiecare rosie am adaugat jumatate dintr-o lingura cu varf de dolomita, saculet mic luat de la Dedeman. Ce sa ma mai complic cu aspirine, coji de banane si oua, frectii...nu am timpul necesar si acest mineral este un adevarat intaritor si ingrasamant pentru plante si copaci. Asa ca, desi pamantul avea incorporat ceva praf, am adaugat pentru linistea mea si ca si experiment un surplus de calciu si magneziu. Sa vedem...
Ce am constatat ca merge: am avut un musuroi foarte mare, de furnici, pe centru. Am facut o solutie in casa din otet mult, apa si ulei esential de Tea tree si rozmarin. Cateva spreieri intr-o singura zi, fara sa dau pe rosii, din ziua urmatoare parea ca s-au mutat. Voi ajunge acasa si dau verdictul :)
UPDATE: musuroiul chiar s-a mutat! nu mai este in sera
Totul a fost facut in jumatate de zi sau mai putin, luni. Asa ca rezultatul dupa cateva zile se poate vedea aici. Si abia astept sa continui :)
Spor si gradina frumoasa!
Rosiile plantate pe loc definitiv au groapa suficient de adanca incat sa ajunga in pamant primele frunze, cele mai mici, si sa se faca o gramajoara chiar pana la codita primelor frunze curate (am avut 3 randuri de frunze curate, al 4-lea e pe vine):
Stiu ca acum se poate admira si pamantul dar si sistemul de picurare care merge pe baza de programator, juma' de ora in fiecare zi cu soare.
De aproape, arata cam asa:
Buuun, rosiile Marmande care au ajuns deja pe loc definitiv au crestere oarecum nedeterminata asa ca gandirea noastra si care s-a pastrat de la bun inceput a fost ca locul central sa fie ocupat de ele; rosiile determinate cherry, mai mici de inaltime, urmeaza sa apara pe locurile din stanga si dreapta, alaturi de ardei, gogosari, vinete si ce o mai fi.
Diferenta foarte mare de crestere am remarcat in timp fata de rosiile repicate o singura data, in ghivece mici de rasaduri - scoase din rasadnita mare si puse separat au stagnat. Ca atare, la anul las rasadnita mare in pace, voi pune insa rosii mai putine (seminte) ca sa aiba timp si lumina asa cum trebuie. Ce am facut special: in rasadnita mare, dupa ce am rarit prin repicare si am smuls tot ce nu crescuse corect, am adaugat pamant cumparat, chiar foarte mult, ingreunand tava dar ca rezultat benefic le-a ajutat mult sa dezvolte radacini. La plantare, toate rosiile din tava au avut frunze frumoase, mari si radacini puternice:
Despre cojile de oua, alta poveste: am cativa melcisori in sera si citind eu pe net, am gasit ca uscate, pisate si puse imprejurul rasadurilor, cojile de oua vor impiedica avansarea melcilor, deoarece coaja este aspra si ii zgarie, ca atare vor ocolo rosiile. Eu mai am coji, pe rosii poate nu ajung, insa mi-am facut mana pentru salata. Acolo va voi spune cu siguranta daca se vede efectul protector al cojilor pisate!
Ce am mai facut special: in fiecare groapa de la fiecare rosie am adaugat jumatate dintr-o lingura cu varf de dolomita, saculet mic luat de la Dedeman. Ce sa ma mai complic cu aspirine, coji de banane si oua, frectii...nu am timpul necesar si acest mineral este un adevarat intaritor si ingrasamant pentru plante si copaci. Asa ca, desi pamantul avea incorporat ceva praf, am adaugat pentru linistea mea si ca si experiment un surplus de calciu si magneziu. Sa vedem...
Ce am constatat ca merge: am avut un musuroi foarte mare, de furnici, pe centru. Am facut o solutie in casa din otet mult, apa si ulei esential de Tea tree si rozmarin. Cateva spreieri intr-o singura zi, fara sa dau pe rosii, din ziua urmatoare parea ca s-au mutat. Voi ajunge acasa si dau verdictul :)
UPDATE: musuroiul chiar s-a mutat! nu mai este in sera
Totul a fost facut in jumatate de zi sau mai putin, luni. Asa ca rezultatul dupa cateva zile se poate vedea aici. Si abia astept sa continui :)
Spor si gradina frumoasa!
joi, 3 aprilie 2014
Pomii fructiferi
Ramasesem cu niste lucruri pe care le-am observat la fata locului, in primul an de dupa plantarea copacilor fructiferi - plantare de toamna.
So, in toamna lui 2012 am achizitionat copacii, am facut intocmai cum scria pe etichetele din comert (toti copaceii sunt luati o data din Hornbach), in plus am pus putin balegar (cumparat uscat, la punga, din Dedeman) in pamantul de la radacina si ca dovada ca macar inceputul a fost ok. in primavara lui 2013 au inceput sa formeze muguri si coronament.
Obsedata putin de cuvintele ECO si BIO mi-am propus ca in stropirea cu insecticide si fungicide sa incerc sa-mi procur plante si uleiuri esentiale, sapunuri si tot felul de dracovenii "curate" si sa incerc sa ii protejez natural.
Prin amabilitatea celor de la Carti din TEI - Traduceri Ecologice Independente am descarcat si citit despre Permacultura, o carte minunata semnata de Sepp Holzer. Si el practicant de legumicultura, pomicultura, impaduriri si landscaping, bun observator al naturii si al simbiozelor sau contrariilor, nu recomanda in mod special punerea aracilor la copacii nou plantati. Explicatia este foarte frumoasa si logica: copacul se va sustine prin arac si pate dezvolta o coroana bogata dar cu tulpina fragila. Copacul trebuie sa se sustina singur, trebuie sa fie puternic in fata vantului si a zapazilor abundente, in calea pploilor si chiar a furtunilor. Eu, bineinteles, cand am vazut ce subtiri sunt tulpinile, am pus araci, dar nu mari ci resturi, ce am gasit pe langa casa, uneori chiar mici. Anul asta planuiesc sa-i scot si sa las copacii sa se inzdraveneasca bine pe partea de sustinere.
In 2012 nu am aplicat deloc ingrasamant, am pulverizat seara, de cateva ori pe luna, solutie de ulei alb si ceva uleiuri esentiale dar cam atat. Ca si rezultat - cat am avut grija asta a fost ok. Frunzele si tulpinile erau curate si puternice. Spre toamna am avut niste pete negricioase pe frunzele de la pruni si o oprire din crestere pe cateva crengute de la meri - semn ca nu strica sa mai continui, anul asta ma inarmez si cu scortisoara pe post de fungicid. Nici de udat nu am udat probabil cum ar fi trebuit, pentru ca nu am ridicat acea movilita imprejurul fiecarui portaltoi. In schimb - am aplicat taieri de formare, astfel incat prima coroana, in forma incipienta, a prins contur anul asta. Am citit mult despre aerisirea coronamentului si urmarirea ramurilor in crestere, taieri oblice, curate cu foarfeca speciala. Ramurile noi se taie daca cresc spre interiorul coronamentului, intersecteaza prea aproape vecinatatea altor ramuri si din cate am gasit, se cauta ca in primii 2-3 ani sa obtii ramurile principale, groase si ferme, aerisite, care sa dea apoi forma si intinderea copacului in aer. Ce am facut anul acesta, pana acum: am curatat doar tulpina, pana la prima ramificatie puternica, de toti mugurii si bobocii de pe tulpina, ca sa nu consume aiurea din seva.
In primul an 2013 s-au acomodat toti copaceii cu tipul de sol de la noi din gradina - lutos compact dar cu veselie de rame si insecte benefice cand e sapat si amestecat cu nisip iar acum se ramifica frumos pe baza consolidata si tunsa anul trecut.
Pentru fiecare copac am facut cercul de pamant inaltat, un gen de musuroi mare de pamant, in care mai apoi se face adancitura la mijloc, acolo unde am udat la 2-3 zile cu cativa litri de apa si acum 2 saptamani am pus cate 2 linguri cu varf de praf DelCaMag - dolomita de Harghita comercializata la saci mai mici sau mai mari si care se gaseste in Dedeman. Cam scumputa, dar.... o data la 3 ani eu zic ca e destul de bine.
Acum avem buchete de muguri si de boboci, parul care a stagnat anul trecut are muguri mari si frumosi si se pare ca mult am gresit eu prin lipsa apei in mod constant si mai abundent. Voi remedia acest lucru si va tin la curent spre toamna :)
Spor!
So, in toamna lui 2012 am achizitionat copacii, am facut intocmai cum scria pe etichetele din comert (toti copaceii sunt luati o data din Hornbach), in plus am pus putin balegar (cumparat uscat, la punga, din Dedeman) in pamantul de la radacina si ca dovada ca macar inceputul a fost ok. in primavara lui 2013 au inceput sa formeze muguri si coronament.
Obsedata putin de cuvintele ECO si BIO mi-am propus ca in stropirea cu insecticide si fungicide sa incerc sa-mi procur plante si uleiuri esentiale, sapunuri si tot felul de dracovenii "curate" si sa incerc sa ii protejez natural.
Prin amabilitatea celor de la Carti din TEI - Traduceri Ecologice Independente am descarcat si citit despre Permacultura, o carte minunata semnata de Sepp Holzer. Si el practicant de legumicultura, pomicultura, impaduriri si landscaping, bun observator al naturii si al simbiozelor sau contrariilor, nu recomanda in mod special punerea aracilor la copacii nou plantati. Explicatia este foarte frumoasa si logica: copacul se va sustine prin arac si pate dezvolta o coroana bogata dar cu tulpina fragila. Copacul trebuie sa se sustina singur, trebuie sa fie puternic in fata vantului si a zapazilor abundente, in calea pploilor si chiar a furtunilor. Eu, bineinteles, cand am vazut ce subtiri sunt tulpinile, am pus araci, dar nu mari ci resturi, ce am gasit pe langa casa, uneori chiar mici. Anul asta planuiesc sa-i scot si sa las copacii sa se inzdraveneasca bine pe partea de sustinere.
In 2012 nu am aplicat deloc ingrasamant, am pulverizat seara, de cateva ori pe luna, solutie de ulei alb si ceva uleiuri esentiale dar cam atat. Ca si rezultat - cat am avut grija asta a fost ok. Frunzele si tulpinile erau curate si puternice. Spre toamna am avut niste pete negricioase pe frunzele de la pruni si o oprire din crestere pe cateva crengute de la meri - semn ca nu strica sa mai continui, anul asta ma inarmez si cu scortisoara pe post de fungicid. Nici de udat nu am udat probabil cum ar fi trebuit, pentru ca nu am ridicat acea movilita imprejurul fiecarui portaltoi. In schimb - am aplicat taieri de formare, astfel incat prima coroana, in forma incipienta, a prins contur anul asta. Am citit mult despre aerisirea coronamentului si urmarirea ramurilor in crestere, taieri oblice, curate cu foarfeca speciala. Ramurile noi se taie daca cresc spre interiorul coronamentului, intersecteaza prea aproape vecinatatea altor ramuri si din cate am gasit, se cauta ca in primii 2-3 ani sa obtii ramurile principale, groase si ferme, aerisite, care sa dea apoi forma si intinderea copacului in aer. Ce am facut anul acesta, pana acum: am curatat doar tulpina, pana la prima ramificatie puternica, de toti mugurii si bobocii de pe tulpina, ca sa nu consume aiurea din seva.
In primul an 2013 s-au acomodat toti copaceii cu tipul de sol de la noi din gradina - lutos compact dar cu veselie de rame si insecte benefice cand e sapat si amestecat cu nisip iar acum se ramifica frumos pe baza consolidata si tunsa anul trecut.
Pentru fiecare copac am facut cercul de pamant inaltat, un gen de musuroi mare de pamant, in care mai apoi se face adancitura la mijloc, acolo unde am udat la 2-3 zile cu cativa litri de apa si acum 2 saptamani am pus cate 2 linguri cu varf de praf DelCaMag - dolomita de Harghita comercializata la saci mai mici sau mai mari si care se gaseste in Dedeman. Cam scumputa, dar.... o data la 3 ani eu zic ca e destul de bine.
Acum avem buchete de muguri si de boboci, parul care a stagnat anul trecut are muguri mari si frumosi si se pare ca mult am gresit eu prin lipsa apei in mod constant si mai abundent. Voi remedia acest lucru si va tin la curent spre toamna :)
Spor!
Par Napoca
Si pentru ca am citit in 2012 cat am putut despre peri si fructele lor (nu agreez prea mult fructele tari si cu buburuzele acelea aspre langa cotor sau perele cu coaja nisipoasa), foaia sau foile cu toate informatiile importante pentu mine au ramas la serviciu, am aplicat metode de la facultate. Am stors creierul de tot ce imi era cunoscut ca fiind cel putin citit de 15 ori si dorit pana la a ma duce in persoana la pepiniera ca sa discut cu cineva. Dar cu rabdarea unei angajate tinere de la Hornbach, cu o voce guturala superba si o pasiune vizibila pentru plante de orice fel, am ajuns sa procur un par sortiment Napoca, romanesc:
Si avem asa:
"Soi originar din Romania,productivitate ridicata (25-30 tone/ha)
Pomul este de vigoare mijlocie. Formează o coroană larg piramidală, rară, aerisită Productivitate foarte bună, intră timpuriu pe rod.
Infloreste târziu.Este bun polenizator.
Fructul este de marime mijlocie (120-170 g) cu forma piriform regulată, cu gâtul scurt si usor subtiat spre vârf. Coaja netedă, lucioasă, subtire, de culoare galbenă, cu rumeneală discretă pe partea expuse la soare, cu puncte subcutanate brun-gălbui.
Pulpa de culoare alb-gălbuie, crocantă la început, suculentă, dulce, plăcut acidulată.
Excelente pentru consum în stare proaspătă.
Fructele se pretează bine la transport si manipulare.
Se recoltează în perioada 20 -30 August."
Sursa foto si info: http://pepiniera-emma.ro
Vigoare medie-mare, soi autentic romanesc, fructele se consuma proaspete si in stare de repaus, culese, se pot pastra cel mult 3 saptamani, ceea ce pentru pere (de regula perisabile) este un adevarat record de depozitare. Foarte bun pentru gemuri si dulceturi, compoturi... yammy! deja simt siropul de la prima muscatura, de la primul fruct! Rau e sa fii pofticios....
La noi parul este pomisorul care inchide oarecum coltul exterior al parcarii, loc special ales pentru umbrirea masinii pana la acoperirea locului cel putin cu o pergola trainica. Din prima m-am gandit ca toti perii cunoscuti de mine prin curtile bunicilor prietenilor mei erau foarte inalti si coronament mare, asa ca l-am pus putin singur dar in flancul casei tocmai ca sa se vada de pe drum, ca si punct de reper (si de ce nu? poate pun casute de paseri dupa ce mai creste putin :) )
Pentru ca e bine sa stim cum stam cu taierile: "Taierile la semintoase(mar,par,gutui,etc.)pot fi facute de toamna, dupa
intrarea in repausul vegetativ,adica dupa caderea frunzelor.
Daca nuse reuseste acest lucru toamna, mai pot fi facute si in ferestrele iernii, dar cu consultarea atenta a prognozei meteo, astfel incat dupa aceasta lucrare sa nu urmeze geruri puternice in urmatoarele 3-4 saptamani. Pentru a evita acest risc, putetiefectua taierile incepand cu mijlocul luni februarie."
Daca nuse reuseste acest lucru toamna, mai pot fi facute si in ferestrele iernii, dar cu consultarea atenta a prognozei meteo, astfel incat dupa aceasta lucrare sa nu urmeze geruri puternice in urmatoarele 3-4 saptamani. Pentru a evita acest risc, putetiefectua taierile incepand cu mijlocul luni februarie."
Fructe bune si sanatoase sa aveti!
Visin productiv de Debretin
Cum spuneam in alte posturi, alti ani - imi completez si strang din cunostintele altor surse toate informatiile cu privire la soiurile de pomi fructiferi pe care i-am cumparat si plantat in 2012. Ce pot sa amintesc (pentru cei care urmaresc nebunia si frenezia in salturi de aici, de pe blog) este ca acum sunt in al 2-lea an de la plantare, in plin avant de dezvoltare.
Mici amanunte observate si citite dar si chestii aplicate zic eu - corect pentru un novice, vor face obiectul unui post detaliat.
Azi, insa - visinul productiv de Debretin, despre care am gasit urmatoarele:
"Se recomanda atât pentru consum proaspat cât si pentru prelucrare industriala.
Foarte frumos si destul de amanuntit scriu cei de la www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=90, despre soiurile autofertile sau autosterile, implicit un gen aparte - sortiment partial fertil.
"Taierile la samburoase (cires, cais, visin, prun, piersic etc.) pot fi facute dupa data de 25 august, cu conditia sa se fi facut deja recoltatul.Astfel, pentru soiurile tarzii, se vor amana taierile dupa cules.
Avantajele taierilor timpurii
Facute profesionist si de timpuriu, taierile de toamna au avantajul ca orienteaza toata "bucataria" pomului doar spre formatiunile de rod care efectiv vor forma fructele de anul viitor. Astfel, seva va fi distribuita si spre formatiunile de rod care oricum vor fi indepartate ulterior prin taiere. Rezultatul concret este acela ca pomul va rodi mai bogat, deoarece mugurii ramasi se vor dezvolta mai bine, beneficiind de un surplus de seva."
Visinul nostru este aproape de casa, in linie cu ciresul (ciresul este langa terasa de la bucatarie) si in primavara asta are deja frunze mari, muguri frumosi si boboci ciorchine ca stau sa infloreasca.
Spor la copacit!
Mici amanunte observate si citite dar si chestii aplicate zic eu - corect pentru un novice, vor face obiectul unui post detaliat.
Sursa: http://www.sieberz.hu
"Se recomanda atât pentru consum proaspat cât si pentru prelucrare industriala.
Fructul are marime medie-mare ( 6-7 gr.).
Are culoare rosu bordo, cu pulpa semipietroasa, dulce-acrisoara, gustoasa.
Pomul este de vigoare mijlocie, cu tendinte de îndesare.
Are productivitate sigura si excelenta. Se poate culege si mecanic.
Este autopolenizator.
Perioada de coacere: Inceput de iunie"
Are culoare rosu bordo, cu pulpa semipietroasa, dulce-acrisoara, gustoasa.
Pomul este de vigoare mijlocie, cu tendinte de îndesare.
Are productivitate sigura si excelenta. Se poate culege si mecanic.
Este autopolenizator.
Perioada de coacere: Inceput de iunie"
Foarte frumos si destul de amanuntit scriu cei de la www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=90, despre soiurile autofertile sau autosterile, implicit un gen aparte - sortiment partial fertil.
"Taierile la samburoase (cires, cais, visin, prun, piersic etc.) pot fi facute dupa data de 25 august, cu conditia sa se fi facut deja recoltatul.Astfel, pentru soiurile tarzii, se vor amana taierile dupa cules.
Avantajele taierilor timpurii
Facute profesionist si de timpuriu, taierile de toamna au avantajul ca orienteaza toata "bucataria" pomului doar spre formatiunile de rod care efectiv vor forma fructele de anul viitor. Astfel, seva va fi distribuita si spre formatiunile de rod care oricum vor fi indepartate ulterior prin taiere. Rezultatul concret este acela ca pomul va rodi mai bogat, deoarece mugurii ramasi se vor dezvolta mai bine, beneficiind de un surplus de seva."
Visinul nostru este aproape de casa, in linie cu ciresul (ciresul este langa terasa de la bucatarie) si in primavara asta are deja frunze mari, muguri frumosi si boboci ciorchine ca stau sa infloreasca.
Spor la copacit!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)